Maine o sa fiu fericit - Gabriel Cartarescu

E atat de mult din puritatea gnosticilor in versurile lui Gabriel Cartarescu din vointa lor de lumina din dragostea lor pentru bine din oroarea lor de universul rau croit din convingerea lor ca trupul nu-i ceea ce se vede ca adevaratul corp e interior. Ar fi frumos sa inteleg ce se intampla mi-ar placea sa fiu pe dinauntru din nou spune el undeva. Ca in cuvintele altui admirabil adolescent gnostic Rimbaud nu suntem in lume adevarata viata e absenta . Nu altceva spune la tot pasul Gabriel. Aidoma celor mai puri dintre gnostici si el simte ca se afla intr-o lume fara substanta ontologica reala o lume in care nimic nu era tridimensional sau dimensional pur si simplu . Tot ca la ei si lumea lui e numai vointa de puritate o lumina cat vreau eu de pura amp de reintrare in adevarata lume - sau de reparare a lumii asteia defecte. Am miere in piept zice undeva sau daca observ un gand rau sa-l sugrum pana ramane fara oxigen sau as imbratisa conexiunile rupte ca sa le leg la loc . Debutul lui realmente extraordinar atat de neasemanator cu ce scriu colegii lui de generatie e asadar documentul unei credinte absolutiste in poezie - de la care asteapta nu doar sa-l exprime ci pur si simplu sa repare lumea. Si e foarte probabil ca nici poezia nu mai are atata credinta in ea insasi. - Radu Vancu