Discursul poetic al lui Marius Aldea din Maruth este al unui saman autentic: incantatia lui e menita sa te hipnotizeze, purtandu-te intr-un microcosmos deopotriva duios si abraziv, straniu si familiar, suprarealist.
De la un volum la altul, farmecul poeziei lui Marius Aldea sporeste, ajungand sa inglobeze spaime si revelatii tot mai acaparante. Fostul rapsod din taramul moroilor este azi un ditai samanul. Fostele sale tripuri lirice au devenit calatorii spirituale care invaluie, transporta si transforma. Am citit Maruth in transa, cu senzatia clara a unei opere de capatai.
– Florin Dumitrescu
Nu ca mi-ar placea sa fiu, vreau musai sa fiu cineva, oricine, o umbra, o voce, o tacere, o prezenta, un prieten, un bunic, un tata din povestile lui Marius. Si mi-as trece asta in CV, atat de multa incredere am in forta cantecului devastator (simt ca as comite o mare necinste numindu-l, simplu, volum de poezii) care a ajuns sa se cheme frumos, ca o incantatie, Maruth.
– Vlad Dragoi
