Avansand prin bifurcatii si rupturi, gandirea lui Foucault isi reinnoieste fara incetare metodele (arheologie, genealogie) si conceptele (episteme, dispozitive, problematizari). Sub aceasta linie intrerupta se poate citi unitatea, nu a unui sistem, ci a unei preocupari: articularea dintre analiza „pozitiva” a normelor istorice si reperarea crizelor acestora; despartirea de orice referinta a subiectului constituant, dar si reinstalarea unui interstitiu al „sinelui”, in care devine posibila o altfel de gandire.
Aceasta carte propune studiul a doua momente precise ale operei: descrierea, in Istoria nebuniei, a nasterii ospiciului; examenul „subiectivarii” la vechii greci, in Practicarea placerilor. Este vizibila intervenirea unei noi figuri a criticii: critica fara aplomb care, in loc sa apeleze la ratiune si principii, permite falii singulare, deschise in jocul cunoasterii si al puterii. Prin aceasta pozitie expusa si precara, din care fiecare carte isi extrage puterea proprie de interventie, „morala disconfortului”, gandirea lui Foucault este si o politica a incertitudinii.
Aceasta carte propune studiul a doua momente precise ale operei: descrierea, in Istoria nebuniei, a nasterii ospiciului; examenul „subiectivarii” la vechii greci, in Practicarea placerilor. Este vizibila intervenirea unei noi figuri a criticii: critica fara aplomb care, in loc sa apeleze la ratiune si principii, permite falii singulare, deschise in jocul cunoasterii si al puterii. Prin aceasta pozitie expusa si precara, din care fiecare carte isi extrage puterea proprie de interventie, „morala disconfortului”, gandirea lui Foucault este si o politica a incertitudinii.
Doctor in filosofie, Mathieu Potte-Boneville este profesor la liceul Jean Jaurès (Montreuil-sous-Bois) si membru al colectivului de redactie de la revista Vacarme.
