In istoria cunoasterii a dominat mult timp o perspectiva dualista asupra omului: corpul si creierul constituiau obiect de studiu pentru stiintele naturii, in timp ce mintea, sufletul, constiinta si liberul arbitru erau considerate de competenta disciplinelor umaniste. Astazi, neurostiintele inregistreaza progrese semnificative in explicarea unui numar tot mai mare de mecanisme biologice ale mintii. Aceasta carte prezinta o parte dintre aceste rezultate. Ele ne permit sa intelegem creierul ca pe un organ care „simte si gandeste”, producand o cunoastere prin care organismele isi optimizeaza raporturile cu mediul natural si social in care traiesc. Creierul isi obtine energia necesara functionarii din metabolismul corporal si prelucreaza informatii provenite atat din mediul extern, cat si din cel intern, contribuind astfel la adaptarea intregului organism.
Aparitia mintii constiente si a inteligentei creative a permis generarea unor raspunsuri tot mai complexe. Initial subordonate reglarii homeostatice, acestea au depasit treptat exigentele mentinerii echilibrului intern, au castigat autonomie si au contribuit la constituirea spatiului social si cultural in care traim.
