Traducere din limba franceza si note de Irina Mavrodin
Nascute din contemplarea singuratatii si a revoltei in fata absurdului, din credinta ca fericirea poate fi pana la urma descoperita, nu doar cautata cu deznadejde, cele cateva proze reunite sub titlul Nunta sunt tot atatea calatorii initiatice. Ele se suprapun, in filigran, peste sursele bucuriei, soarele si marea si revolta neobosita de a elibera omul de constrangerile pe care si le‑a impus si de barierele spiritului, care‑l sufoca. Spre deosebire de Jean‑Paul Sartre, vesnicul rival, care‑si „detesta copilaria si tot ce mai supravietuieste din ea”, pentru Camus nevoia de a cauta fericirea impune o intoarcere la origini. Caci omul poate fi fericit doar asumandu‑si geneza si‑si poate gasi sensul existentei numai revoltandu-se. Volumul Nunta, cu cele patru calatorii in spatiul istoric – „Nunta la Tipasa”, „Vantul din Djemila”, „Vara la Alger” si „Desertul” –, e un posibil punct de plecare al gandirii asupra lumii din romanele lui Camus.
