O altfel de confesiune - Nicoleta Crucieru

Poeziile mele alterneaza intre emotiile oamenilor din alte timpuri si emotiile oamenilor de azi. Ele vorbesc despre intensitatea unor iubiri neimplinite despre capacitatea omului de a iubi in ciuda faptului ca nu i se raspunde la fel dar si despre puterea lui de a renaste ori de cate ori e nevoie. O cercetare mai adanca a versurilor arata simplitatea sufletului omenesc lupta lui cu imprejurarile uneori dureroase dar destul de firesti intr-o lumea ca aceasta. Manati de vanturi fel de fel poate ca in incercarea de a razbate si de a merge mai departe ne indepartam de rime si figuri de stil pentru ca viata ne pune deseori fata in fata cu noi insine. Iar in momentele acelea nu ne vorbim in versuri. Pentru ca suntem prea agitati. Tocmai inspre linistea aceea inclin linistea din umbra nelinistilor noastre. Poeziile cu limbajul lor aparent simplu elucideaza mai mult decat arata. Pentru ca o poezie trebuie sa fie simtita si nu doar citita asa ca sa fie citita. E povestea mea spusa altfel dar poate fi si povestea dumitale o poveste de viata pe care o tii departe de ochii lumii. In cartea aceasta timpul sta in loc incercand sa ne explice prin rime si nu doar prin ele ca zbuciumul meu poate fi un zbucium comun. Ca starile mele nu sunt straine de ale altora. E o carte despre iubiri taceri despartiri resemnari doruri sperante E o carte pentru fiecare. Pentru ca intentia ei e sa ne orienteze spre soare. Cand nu mai vrei nimic cum crezi Si aripile frante-ti sunt Sa stii ca-n piept mai vrei sa fii O parte plina de cuvant. Mi-as dori dupa ce o cititi sa vedeti partea plina a paharului partea plina a vietii dar si partea plina a cuvantului. Numai asa putem merge mai departe. Plini. De iubire de viata si de sens. E o carte care ascunde in ea sensibilitatea neobisnuita a unui om obisnuit care a ales confesiunea. O altfel de confesiune. Nicoleta Crucieru