O femeie care trebuie iubita...
O femeie care trebuie aparata...
O femeie careia barbatii i-au dorit trupul si pe care au invidiat-o pentru puterea ei extraordinara. O femeie care inca trezeste pasiuni: Ecaterina cea Mare. Si o asemenea pasiune il impinge pe tinarul regizor rus Oleg Erdmann sa dezlege misterul care o inconjoara pe tarina admirata de Voltaire, Cagliostro ori Casanova. Cine a fost cu adevarat Ecaterina cea Mare? O desfrinata cu tendinte nimfomane? Sau un suveran luminat care a reformat Imperiul Rus, transformindu-l intr-o mare putere europeana? Dincolo de toate aceste clisee, investigatiile lui Erdmann aduc la lumina dramele intime ale celebrului personaj istoric, constituindu-se intr-un roman memorabil, care transcende biografia, revelind totodata libertatea de a trai si de a iubi.
„Cu un aer de pustoaica, sufla intr-o bucla care ii gidila obrazul… In ultima vreme, observa detalii pe care nu le-ar fi luat niciodata in seama inainte sa se fi apucat sa scruteze, cu atentie maladiva, viata Ecaterinei. Cea pe care istoricii o numesc si care, pentru Oleg, redevine o copilita de altadata– o mica printesa germana privind cum cade zapada peste Marea Baltica…” (Andrei Makine)
„Andrei Makine cultiva un stil elegant, desi nu intotdeauna usor de patruns. Viziunea sa este pe atit de nemarginita, pe cit de bine stapinita este proza.” (The Guardian)
„Makine isi are locul sau pe raftul marii literaturi universale, intre Lermontov si Nabokov, poate cu citeva volume in spatele lui Proust.” (The Atlanta Journal)
Andreï Makine (n. 1957, in Siberia) se numara printre cei mai apreciati scriitori francezi contemporani, fiind asimilat imediat de tara de adoptie dupa succesul rasunator al romanului Testamentul francez (1995; Polirom, 2002, 2013), distins cu Prix Goncourt, Prix Médicis si Prix Goncourt des Lycéens. Scrise intr-un stil sobru si evocator inconfundabil, romanele sale au incintat publicul cititor, fiind traduse in peste patruzeci de limbi. La Editura Polirom au mai aparut: Crima Olgai Arbelina (2001, 2015), Pamintul si cerul lui Jacques Dorme (2004, 2014), Femeia care astepta (2005), Iubirea omeneasca (2007), Recviem pentru Est (2008), Viata unui barbat necunoscut (2010, 2016), Cartea scurtelor iubiri eterne (2011, 2016), O femeie iubita (2013), Patria locotenentului Schreiber (2015) si Arhipelagul altei vieti (2017). In 2005, scriitorul a fost recompensat cu Premiul Printul de Monaco pentru vasta sa cariera literara, iar in 2015 a devenit membru al Academiei Franceze.
