Taranul a avut mereu sfarsitul in minte. Nu ma refer aici doar la decesul biologic si ritul de trecere care-l determina pe omul satului sa-si pregateasca propria inmormantare (de la groapa pana la prapori si lumanare). Daca insul contemplativ e meditativ, omul gospodar al satelor e prevazator. EL observa semnele vremii, face calcule, poarta sub brat un caiet si lucreaza cu scopuri precise (stiind, de pilda, cantitatea de samanta necesara pentru fiecare hectarsau pogon de pamant). Omul de la tara se bucura de victoriile clipei, dar alearga mereu catre urmatoarea indatorire.
- Mihail Neamtu
