Editie ingrijita de Bogdan Cretu
„Emil Brumaru pare a fi in continuare in plina ebulitie creatoare! Au ramas in urma lui peste 1. 500 de poeme necuprinse in nici o carte, pe care cele doua volume din seria de Opere le recupereaza acum. E ultima etapa, distincta, din opera sa. Poezia aceasta de crepuscul nu pare sa cunoasca timpul prezent: are, cel mai adesea, trecut, intorcindu-se elegiac inspre lumea mirifica a copilariei ori a maturitatii virile, si mai are un soi de viitor iluzoriu, improbabil, care mai degraba nelinisteste decit panseaza angoasele. Poetul scrie elegii, feerii, basme, rugaciuni, imaginarul fiind cel bine-cunoscut. Nu lipsesc poemele erotice, intr-o tonalitate mai imblinzita, dupa cum nu lipsesc nici confesiunile directe. Intru totul, e aici opera din pacate postuma a unui mare poet care a trait pentru poezie si s-a aflat at his best pina in ultima clipa.” (Bogdan Cretu)
Emil Brumaru (1939-2019), unul dintre cei mai importanti poeti romani, a fost laureat al Premiului National de Poezie „Mihai Eminescu” (2001) pentru Opera Omnia, a primit Premiul revistei Observator cultural, de asemenea pentru Opera Omnia, in 2011, iar in 2013 Premiul Presedintelui UNITER. In 2014 a primit Premiul pentru Literatura in cadrul galei „Oamenii Timpului”. Poemele sale au fost incluse in antologii din Romania, Germania, Franta si Anglia. La Editura Polirom a mai publicat volumele Cersetorul de cafea. Scrisori catre Lucian Raicu (2004), Dumnezeu se uita la noi cu binoclul (2006), Basmul Printesei Repede-Repede (in colab. cu Veronica D. Niculescu, 2009), Cad castane din castani. Amintiri de ieri si azi (in colab. cu Veronica D. Niculescu, 2014).
