Ion - Liviu Rebreanu
Nicaieri in literatura romana viata satului n-a fost evocata cu atata forta realista, atat de viguros si patrunzator. Conditia lui Ion rezuma tragedia istorica a taranului fara pamant si daca parvenirea sociala a personajului este reprezentativa doar pentru o mica parte a acestei taranimi, ambitia de care el este devorat defineste sufletul taranesc în general. Teribila, sfortarea lui Ion de a-si depasi conditia capata dimensiuni universale si infrangerea sa in lupta cu soarta implacabila aduce aminte de prabusirea eroilor din tragediile antice. Povestea ascensiunii si surparii lui Ion aduna in cuprinsul ei, concentrata, inchisa parca într-un cerc, intreaga existenta de altadata a Transilvaniei romanesti.
Lumea taraneasca, cu straturile ei, nu fara comunicare unele cu altele, dar vizibil delimitate, lumea intelectualitatii satului: invatatorul, preotul, apoi autoritatile: primarul, jandarmul, notarul, lista politicienilor in goana dupa voturi; de asemenea datinile ardelene specific, legate de hora, nunta, inmormantare, intr-un cuvant – viata satului in toate infatisarile sale alcatuieste in cuprinsul romanului un amplu si magoistral caleidoscop. Ion este o densa monografie sau, mai precis, o epee a satului romanesc de peste munti…
Dumitru Micu
Referinte critice din Ov. S. Crohmalniceanu, Lucian Raicu, Petru Mihai Gorcea, Al. Piru, Stancu Ilin, Dumitru Micu, Mircea Zaciu.
Rascoala - Liviu Rebreanu
Vocile taranilor lui Rebreanu se aud distinct, vorbind pe teme asociate, insa cu oarecare individualizare a discursului. Astfel, Trifon Guju, Petre Petre sau Matei Dulmanu, Marin Stan sunt parte dintr-o voce colectiva, dar personajele pe care le reprezinta rezista si scoase din gloata revoltata.
O sugestie interesanta are Nicolae Cretu care face disocieri necesare intre taranii lui Creanga, Sadoveanu, Marin Preda si rasculatii lui Rebreanu.
In cazul Rascoalei, materialul general uman pus in ecuatie stabila si cazuistica particulara a luptei pentru pamant se amalgameaza fericit, reusind un dozaj ce a adus canonizarea academica a romanului.
In Rascoala, lumea este vazuta cu luciditate, cu obiectivitate, Rascoala de la 1907 fiind doar un pretext istoric pentru constructia epica facuta din fragmente ale caror mesaj si expresivitate intra in atmosfera sugerata subversiv.
Lucian Pricop
Mircea Muresan a ecranizat Rascoala in 1965, film care a luat premiul pentru debut la Festivalul International de film de la Cannes.
Romanul este un exemplu bun al talentului lui Liviu Rebreanu de a realiza un roman cinematografic. „Regizor exemplar, Rebreanu utilizeaza instrumentarul filmului cu o finalitate asumata foarte exacta: urmarind, asadar, procesul de geneza, ajungem la definitia romanului.
Liviu Rebreanu (n. 27 noiembrie 1885, Tarlisua, Bistrita-Nasaud – d. 1 septembrie 1944, Valea Mare, Arges) a fost un prozator si dramaturg roman, membru al Academiei Romane.
