Un interpret din limba rusa la un birou elvetian pentru azilanti, straduindu-se sa se adapteze la cea mai buna dintre lumile posibile, este bantuit de toate povestile pe care le aude. Transcrierile interviurilor la care participa se insinueaza in roman tot asa cum se insinueaza in viata lui interioara. Interpretul este firul care leaga numeroasele povesti in poveste: calatoriile interpretului in Italia, in cautarea originii iubirii, sau poate doar a adevarului despre ea; indepartarea de sotie si de fiu; suferintele cuplului in criza; scrisorile trimise fiului si adresate unui anume Nabucodonosaurus, stapanitor al unei magice imparatii insulare; bucati din jurnalul Isabellei, o faimoasa cantareata de la inceputul secolului XX, a carei biografie interpretul ar fi vrut candva sa o scrie. „Golurile“ dintre aceste povesti sunt umplute cu fragmente din lecturile interpretului despre razboaie antice nu mai putin civilizatoare decat cele moderne.
Pentru a-l cita chiar pe Siskin, Parul Venerei nu este un roman care trebuie inteles. Realitatea rezida in limbaj, identitatea personajelor e incerta, sustinuta de o trama ampla, innebunitoare.
Mihail Siskin s-a nascut in 1961 la Moscova si a absolvit Universitatea Pedagogica de Stat din acelasi oras. Dupa absolvire, a lucrat trei ani pentru o revista de tineret si cinci ani ca profesor de germana si engleza. Debutul sau literar a avut loc in revista Znamia in anul 1993, iar in 1995 a plecat in Elvetia, unde a avut ocazia sa lucreze ca interpret si ca profesor.
Siskin este singurul scriitor care a primit toate cele trei mari premii literare rusesti: Russkii Buker in 2000, pentru Vziatie Izmaila (in pregatire la Curtea Veche Publishing), Nationalnii bestseller in 2005, pentru Parul Venerei, si Bolsaia kniga in 2011, pentru Scrisorar.
In afara premiilor nationale, a fost recompensat si cu prestigioase premii internationale: Premiul Cantonului Zürich in 2000, Prix du Meilleur livre étranger (sectiunea eseu) in 2005, Premiul Grinzane Cavour in 2007, Premiul international pentru literatura Haus der Kulturen der Welt in 2011.
Trei dintre romanele sale au fost dramatizate si puse in scena.
