Universul spiritualitatii crestine detine un set de povestiri cu talc prin care oamenii erau indemnati sa cugete asupra faptelor savarsite si a modului in care purtarea lor prin lume se rasfrange asupra sufletelor in raport cu Divinul.
Pildele (Parabolele) lui Iisus reprezinta o continuare a zicerilor din Vechiul Testament (Proverbele lui Solomon) si sunt o descriere accesibila oamenilor din toate timpurile asupra Imparatiei cerurilor, un ceva inefabil, care nu poate fi descris decat ca o punere in scena prin poveste.
Astfel, Iisus, povestind celor care au ragazul sa asculte, le ofera, intr-un mod accesibil, ceva abstract si de neinteles intr-un alt discurs, explicand o realitate nevazuta cu una vazuta, povestind in pildele sale dinamica intrarii in Imparatia cerurilor.
Pildele lui Iisus ne vor transmite toate acelasi mesaj: bucuria regasirii. Imparatul din Imparatia cerurilor vine catre om. Povestirile cu talc ne arata, din diferite perspective si in felurite realitati, cum Dumnezeu iese mereu in intampinarea omului, dandu-i acestuia toata libertatea de a-L intalni.
S-a zis ca o pilda este o povestire din sfera pamanteasca care are un inteles din sfera cereasca. Domnul Iisus a folosit in mod frecvent pildele ca mijloc prin care sa ilustreze adevaruri profunde, divine. Povestirile de felul acesta sunt usor de retinut, personajele sunt puternic reliefate si au un simbolism bogat in intelesuri. Pildele erau un mijloc obisnuit de invatare in iudaism. Inainte de un anumit punct din lucrarea Lui, Iisus a folosit multe analogii graitoare folosind lucruri obisnuite, care erau familiare tuturora (sare, paine, oi etc.) si intelesul lor era destul de clar in contextul invataturilor Sale. Pildele au necesitat mai multe explicatii si, la un moment dat in lucrarea Sa, Iisus a inceput sa-i invete pe oameni folosind exclusiv pilde.
