„Până atunci, fusesem cea mai blândă pisică din lume. Toți îmi spuseseră asta! Nu înțelegeam. Nu înțelegeam atât de multe lucruri. Nici ce era cu Laura, nici de ce o țineau în acel loc, pe care ea sau mai mulți de acolo îl numeau balamuc. Nu înțelegeam cum fusese posibil ca ea să audă uneori ce‐i comunicam și nici de ce mă considera pisica ei, dacă eu aveam deja mamă. Nu înțelegeam multe, dar știam că o îndrăgeam tot mai mult.”
„Un Romanian Psycho cu pisici – asta e cartea Vanessei Steinacher. Incepe ca-n motanul Murr al romanticului Hoffmann pentru ca apoi sa urmeze povesti despre despicari ale maruntaielor ca-n filmele horror si sa revina la tonul de phantasy povestit de o pisica. Si tot asa. Pe deasupra, o buna parte din povestea asta se petrece-ntr-un balamuc. O carte tacanita si adorabila, asa cum uitam prea adesea ca mai trebuie sa fie literatura.”
— RADU VANCU
„Cartea este dincolo de povestea unei pisici – un roman despre boala psihica, dependenta emotionala si posesie, pierdere, atasament si loialitate. Diferenta dintre iubirea sanatoasa si cea bolnava si despre felul in care inocenta, care se vede in privirea animalului, scoate la iveala cruzimea lumii oamenilor. Este o carte minunata.”
— SEBASTIAN LUPU, „Omul oamenilor”
