Pisica si soarecele - Gunter Grass

Premiul Nobel pentru Literatura 1999

Traducere din limba germana de Mariana Barbulescu

 

Pisica si soarecele este al doilea volum din „trilogia Danzigului”, avindu-l in centru pe Joachim Mahlke, un copil orfan de tata. Actiunea, povestita din perspectiva naratorului Pilenz, se petrece la Danzig in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Impreuna cu prietenii sai, Mahlke are drept loc de joaca preferat un dragor pe jumatate scufundat, de pe care aduce la suprafata tot felul de obiecte abandonate de echipaj, pentru a le vinde sau colectiona. Exmatriculat pentru furt, Mahlke se alatura ca voluntar unei divizii de tancuri, dornic sa-si demonstreze adevarata valoare in fata colegilor si profesorilor. Distins cu Crucea de Fier pentru eroism in lupta, Mahlke se intoarce la scoala pentru a le vorbi elevilor despre experienta lui de combatant, insa directorul il refuza. Lipsit de motivatia ce il indemnase sa se inroleze, dezerteaza si, la indemnul lui Pilenz, se scufunda o ultima data pina la epava transformata in ascunzatoare.

Poet, prozator, dramaturg, sculptor si grafician, Günter Grass s-a nascut in 16 octombrie 1927 la Danzig (Gdańsk), unde si-a petrecut copilaria si adolescenta. Dupa razboi a urmat Academia de Arta din Düsseldorf (1947-1952), apoi Universitatea de Arte Plastice din Berlin. A trait un timp la Paris, apoi in Italia, iar din 1960, in Berlinul de Vest si la tara, in Schleswig-Holstein. A debutat in 1956, cu volumul de poezii Avantajele gainilor girueta, si s-a afirmat ca prozator la o intilnire a Grupului 47 cu romanul care il va consacra pe plan international, Toba de tinichea (1959). Impreuna cu Pisica si soarecele (1961) si Ani de ciine (1963), acesta formeaza „trilogia Danzigului”. Günter Grass a mai scris, printre altele, romanele Calcanul (1977) si Un cimp prea departe (1995), volumele de proza scurta Intilnire la Telgte (1979), Nasteri frontale sau germanii dispar (1980) si Povestiri lugubre (1992), volumul de eseuri si polemici politice Din jurnalul unui melc (1972), romanul autobiografic Secolul meu (1999), volumele de versuri Ultimul dans (2003) si August stupid (2007). In 2006 apare Decojind ceapa, o carte de memorii care a stirnit controverse aprinse si a carei continuare, Aparatul de fotografiat, a fost publicata in 2008. Activitatea sa literara a fost incununata de cele mai importante distinctii, culminind cu Premiul Nobel pentru Literatura (1999). La Editura Polirom au aparut Toba de tinichea, Ani de ciine, In mers de rac, Anestezie locala, Secolul meu, Intre Germania si Germania, Decojind ceapa, Aparatul de fotografiat, Cuvintele Fratilor Grimm.