Recunoscatoare pentru nenumarate clipe de aproape zbor, am cautat o cale prin care sa multumesc domnului Marius Marian Solea pentru bucuria de a-l fi gasit, de a ma fi regasit in gandurile lui, de a fi descoperit o expresie atat de inalta pentru emotii adanci, pe care intotdeauna le-am exprimat cu greutate, de teama ca nu cumva cuvintele mele, prea sarmane, sa le tradeze. Sa tradeze inefabilul ideii de zbor…
Domnul Marius Marian Solea s-a bucurat, la randul sau, sa afle ca gandurile lui au ecou. Si mi-a trimis un pachet cu toate cartile sale, pe care le mai avea la indemana. De atunci, il tot citesc si, in rastimpuri, ii dau cate un semn de bucurie: „Am pus cartile la capul patului si, uneori, deschid unul dintre volume si rasfoiesc pana cand descopar ganduri si simtaminte intrupate in cuvinte care au puterea de a ma smulge cenusiului. Cand e cenusiu… Ca mai e si de alte culori. Atunci, ma catar, pe cuvintele dumneavoastra, pana cand dau, cu ochii inimii, de-un curcubeu. Sunt cuvinte adanci, incarcate de seva. Insa ma decid anevoie sa va scriu, fiindca mi-e teama. Adeseori, cuvintele noastre sunt stranii: mai mult dau marturie despre goliciunea propriilor inimi, decat despre frumusetea celui caruia se adreseaza. Noi, cei multi, nu stim sa daruim dragoste, prin cuvant. Poate pentru ca nu avem… Multumesc pentru atata frumusete!”
Alina Duma
