Plotin - despre bine sau despre unu - Dan Tomulet

Descriere

Cu siguranta multora dintre noi ne este familiara experienta vizitarii unei pesteri. De cele mai multe ori insa facem lucrul acesta in grupuri organizate si vizitam pesteri amenajate in scop turistic sunt pesteri luminate electric si dotate cu trotuare balustrade si pasarele. O astfel de vizita nu ne pune insa in contact cu realitatea pesterii ci ne ofera o pestera transformata in spectacol si peisaj subteran un peisaj pe care l admiram de la inaltimea septica a confortului nostru. Astfel intalnirea noastra cu lumea subterana nu mai difera radical de intalnirea cu lumea supraterana. Exista desigur o schimbare de mediu luminozitatea umiditatea si temperatura sunt altele dar asemenea lumii exterioare si lumea interioara a pesterii a fost aranjata chiar cosmetizata pentru a scoate in evidenta for mele. Cu totul altfel stau insa lucrurile cand vizitam pe cont propriu o pestera neamenajata mai ales dupa ce stingem lumina lanternelor si pastram tacerea. Confortul si siguranta ne sunt acum contestate si acesta este momentul in care intalnim cu adevarat realitatea mediului subteran a carui esenta nu se compune din formatiunile carstice ci mai degraba din perfectiunea intunericului si a tacerii. Lumea cu zgomotul formelor ei nu ne mai blocheaza aici intalnirea cu desavarsirea linistii. In pesterile luminate ducem cu noi exteriorul si ne lasam furati de forme care asurzesc urechile sufletului. Dar in adancul pesterii neluminate linistea devine prezenta iar singuratatea se transforma in groaza sau tovarasie. Pestera pretinde o convertire a sensurilor si a experientei. Pentru sufletul spiritu aliceste sensibil realitatea ei devine religioasa si nu este de mirare ca omul stravechi a populat mediul acesta cu forme exterioare ca ofranda sau cu intentia de a da tainei un chip familiar. Aici in adancul pesterii linistea se imbraca in maretie si intunericul se patrunde de grandoare. Pestera a fost sanctuarul original reprodus apoi de marile incinte sacre in care icoanele si statuile erau lasate in antecamera naosului. Tratatul Despre bine sau despre Unu este incercarea lui Plotin de a l calauzi pe cititor prin sanctuarul filosofiei si al spiritualitatii sale catre naosul acesteia. El ne va vorbi in final despre completa absorbtie in pacea suprema nederanjata de nimic intrucat toate valorile care ar putea genera vreo miscare au fost deja strabatute. Tihna suprema pe care o intalnim aici nu este insa apatica intrucat sufletul nu patrunde intr o realitate neinteresanta sau nesemnificativa ci dimpotriva se infatiseaza in insasi inima valorii care confera valorilor valoare. Experienta linistii supreme este marcata de maxima trezie si cu toate ca sufletul nu are de a face cu nimic determinat el savureaza conditia axiologica a neclintirii supreme insasi. El trece de frumusetea accesibila in separatie pentru a accesa nemijlocit frumusetea Unului o frumusete pe care o asuma transformativ si care i parvine printr un act de auto revelare catre ea insasi. Imprejurul frumusetii se distribuie apoi frumusetile care compun corul virtutilor sufletul aflat in compania initatii hranindu se cu inteligenta si adevar. Pentru Plotin virtutile sunt forme ale puritatii sufletesti Unu fiind dirijorul nemiscat al acestui cor care i canta stralucirea. Virtutile sufletului compun slava ina cu care se invaluie sufletul revenit din celesta companie. In ele vede el mai intai chipul celui nevazut si cu ele se intoarce din prezenta lui ca un arhiereu impodobit cu icoane sfinte. Totusi ceea ce se petrece dincolo de catapeteasma icoanelor si in absenta lor este contemplatia si comuniunea dinauntru. Acolo nu mai este nici statuie si nici icoana ci este inul insusi. Sanctuarul interior este gol pentru privirea care cauta forme si imagini dar este plin pentru ochiul care vede vederea. Ceea ce l asteapta pe inchinator in incaperea goala a sanctuarului este comuniunea cu realitatea ina nu comuniunea cu reprezentarile ei. Structurile templelor cauta sa imite in materie aceasta ordine a experiente. Arhitectura ritualurile costumele si discursul sunt tot atatea instrumente ale unei contemplatii tertiare intrucat contemplatia secundara are loc in corul virtutilor iar cea primara e intalnirea cu taina insasi. Putine sunt asadar lucrurile care se pot spune despre lucrurile care nu se pot spune. Poate ar fi mai bine sa pastram o tacere deplina in prezenta linistii caci in privinta ei tacerea spune mai mult decat poate spune vorbirea. Sunetul nu poate spera decat sa o puna in evidenta diminuandu se. Asadar daca vorbim totusi despre lucruri care nu incap in cuvinte facem lucrul acesta nu pentru a le prezenta ci doar pentru a le indica adica pentru a atrage atentia catre ele. Aceasta este atitudinea pe care o adopta si Plotin in tratatul sau Despre bine sau despre Unu. Tacerea este mai adanca si mai inteleapta decat vorbirea dar ea nu se reveleaza vorbitorilor decat prin intreruperea vorbirii o intrerupere care i scoate in evidenta semnificatiile. O anumita vorbire devine astfel modul in care tacerea se ofera comprehensiunii vorbitoare si totodata usa prin care patrundem in sanctuarul linistii. Cuvantul este lumanarea care ne lumineaza calea pana in pragul incintei sacre o lumanare cu care patrundem in aceasta incinta numai dupa ce i am stins flacaruia. Cand vorbitorul tace se apropie de realitatea a carei esenta este linistea dar numai vorbitorul poate sa taca si numai cuvantul poate rupe tacerea. Vorbirea la care ne referim aici nu este doar cea lingvistica. Omul intelege o limba mult mai adanca decat cea obisnuita o limba eidetica a formelor si dincolo de ea cuvantul tacerii. Heidegger a afirmat ca omul exista discursiv in lume si afirmatia aceasta exprima un mare adevar plotinian insa trebuie sa intelegem ca adevarata discursivitate umana este cea eidetica. In sensul acesta intreaga existenta este rostire dar nu o rostire a omului ci o rostire catre om si care l face om. Suntem astfel rostiti intru fiinta impreuna cu realitatea noastra inconjuratoare si vorbim despre lucruri folosindu ne de capacitatile noastre lingvistice naturale dar cuvintele nu sunt decat niste ilustrari ale eidelor. Existenta ne este discursiva dar esenta discursivitatii este ontologica. La Plotin limba este vehiculul fiintei in timp ce fiinta este rostirea prima prin care tacerea eternitatii se intrerupe pe sine. Tratatul Despre Unu sau despre Bine ne invita sa parcurgem calea care leaga lumea noastra de abisul tacerii originare e versiunea neoplatonica a scarii lui Iacov.

Specificatii

Brand	Eikon
Anul publicarii	2024
Numar pagini	262
Format	130x200

Recenzii

Honeypot

Nume

Descrie experiența ta cu produsul

Trimite

Trimite

Informatii

Imaginile produselor de pe site au caracter orientativ si sunt afișate cu titlu de prezentare. Depunem toate eforturile necesare pentru a ne asigura că informațiile pe care vi le oferim sunt corecte și complete, însă va rugăm să consultați întotdeauna ambalajul produsului. Producătorii pot modifica ambalajul fără o înștiințare prealabilă, astfel că nu suntem răspunzători de eventuale diferențe (culoare, formă, aspect) între imaginea afișată pe site și cea a produsului livrat.