Pasare cu pene-albastre,
Martora iubirei noastre,
De-iIsfarsi cantarea ta,
N-asculta ce-mi spune mie
Dragul meu, caci cine stie
Daca mani nu m-a uita.
Raule cu apa lina
si curat ca o lumina
Cat ne vezi de fericiti,
Starea noastra n-o rasfrange,
Mane poate noi vom plange
si-om fi vesnic despartiti.
Iar tu, luna, draga luna,
Tu, a noptilor cununa,
Sa nu spui ca ne-ai privit.
Poate mani a tale raze
N-ar putea macar sa creaza
Ca vreodata ne-am iubit.
Veronica MICLE
