Traducere din limba franceza si note de Magda Raduta
Reykjavík, anii 1950. Intr-un apartament mic de la subsol, Sigvaldi si Helga se abandoneaza pasiunii lor arzatoare si-si numesc a doua fiica Asta. Asta ca o eroina a literaturii islandeze. Asta pentru ca ast inseamna „iubire” si ea va creste inconjurata de iubire. Cincisprezece ani mai tarziu, Asta descopera sentimentul al carui nume il poarta la o ferma izolata din Fiordurile de Vest, unde este trimisa dupa ce-i sparge nasul unui coleg de clasa. Il invata din povestea tulburatoare a unui barbat si a unei femei uniti de singuratate si de greutatile vietii la tara. Il simte ea insasi pentru Josef, baiatul cu ochi frumosi si nume din Biblie care citeste poezie si viseaza la taramul insorit al Barcelonei. Insa fericirea e poate doar in cer, si cerul e departe de strazile din Reykjavik, se gandeste Sigvaldi acum, dupa treizeci de ani, prabusit de pe o scara pe trotuarul din Stavanger, langa femeia asta stranie care s-a oprit sa-l vegheze si-i asculta povestea. O poveste despre dragoste si nostalgie. Despre Islanda, poezie si dorinta de-a cunoaste lumea. Despre viata si moarte. Si Asta. Imbinand crampeie din viata a trei generatii intr-un mozaic de intuneric si lumina, Povestea Astei e o saga lirica si senzuala despre promisiuni neimplinite si perpetua cautare a fericirii, in care vocile personajelor rasuna intrepatrunse intr-o aurora boreala a memoriei.
