In 1969 Laurence J. Peter a creat un fenomen cultural cu nemaipomenitul, mediatizatul, amuzantul sau tratat despre afaceri si viata – Principiul lui Peter (Peter Principle). Cuvintele si teoriile sale sunt la fel de valabile astazi precum erau si atunci. Punand in discutie si raspunzand la eterna intrebare „De ce lucrurile sfarsesc intotdeauna prost?”, Peter exploreaza incompetenta prezenta atat de agresiv in societatea noastra, la locul de munca, si in lumea noastra, intr-o maniera revoltator de amuzanta, dar onesta si vizionara.
Autorul a cercetat maniera in care avanseaza angajatii intr-o ierarhie si ce anume se petrece cu ei dupa avansare. Incompetenta ocupationala este pretutindeni. Deseori se intampla ca un angajat sa fie promovat de pe un post de competenta pe unul de incompetenta. Intr-o ierarhie, toti angajatii au tendinta sa avanseze pana la nivelul incompetentei lor.
Principiul lui Peter reprezinta cheia pentru a intelege toate sistemele ierarhice si, prin urmare, pentru a intelege intreaga structura a civilizatiei.
„Tatal meu era deosebit de incantat de jargonul pseudostiintific inventat de dr. Peter pentru a descrie comportamentele ciudate si risipitoare afisate de cei care lancezeau la nivelul incompetentei lor. Peter dadea nume absurde si comice realitatilor tragice ale vietii profesionale. Premisa intregii carti, starea de incompetenta pe care Peter a denumit-o «Sindromul incadrarii finale», duce la unele persoane la dezvoltarea unei «Tabulologii anormale» (un «aranjament neobisnuit si foarte semnificativ al biroului»). Aceasta patologie se manifesta, spre exemplu, prin «Gigantismul tabulatoriu» (obsesia de a avea un birou mai mare decat al colegilor). Afacerea tatalui meu era afectata indeosebi de «Sindromul balansoarului» («o inabilitate desavarsita de a lua decizii») si de «Inertia hahaita» («obiceiul de a te tine de glume in loc sa-ti faci treaba»).” - Robert I. Sutton
