Textul biblic inspirat atesta limpede si fara echivoc ca Duhul Sfant "a grait prin prooroci" (Os 12, 11; Evr 1, 1) si ca profetii au avut mandat de la Dumenzeu, fiind chemati si trimisi de El la misiune. Ca simplu om, profetul biblic n-ar fi avut nicicand inspiratia de a aparea pe scena derularii evenimentelor istoriei mantuirii la momentul oprtun (Lc 2, 27) si nici n-ar fi avut viziunea necesara si corecta asupra acestora, dar nici curajul de a vorbi in numele Domnului (2 Rg 12, 7; Mt 14, 4).
In cazul Profetilor biblici, derularea evenimentelor s-a aratat nedreapta cu cei care au avut dreptate si ei au fost ignorati, respinsi, prigoniti si ucisi. Pare un paradox, un scandal, o piatra de poticnire in calea credintei, o lucrare stranie a Proniei divine hotarata sa-si trimita alesii in intampinarea urii prigonitorilor si, totusi, a fost un gest potrivit al intelepciunii lui Dumnezeu (Lc 11, 49). Ostilitatea pe care lumea le-a aratat-o "celor de care lumea nu era vrednica" n-a fost deloc intamplatoare, ci de dinainte stiuta si aproape "programata" (Mt 21, 33-44; Lc 24, 26). De altfel, profetii biblici n-a fost trimisi de Dumnezeu ca sa secondeze capriciile si pacatle oamenilor si ale conducatorilor lor. ci sa-i biciuiasca fara menajamente si sa-i intoarca la Domnul Dumnezeul lor, fapt pentru care respingerea, persecutia si moartea nu puteau fi decat parte necesara a misiunii lor. Un profet lasat in pace si nestingherit de un ins suspect, dubios si indoielnic, unul care ar trebui sa le inspire oamenilor neincredere si suspiciune, un profet fals. Un astfel de profet nu transmite cuvintele Domnului, ci isi potriveste invatatura dupa imprejurari, cu scopul precis de a obtine din partea oamenilor o atitudine binevoitoare (Gal 1, 10), tradandu-si prin aceasta propria vocatie.
Autorul
