Religia procesualista este o religie a imanentei, o religie naturalista care nu propune racordarea fiintei la un nivel ontologic superior ce i se face descoperit fiintei umane prin revelatie, ci stipuleaza doar cultivarea unei anumite armonii universale realizate in planul imanentei si catre implinirea careia fiinta umana are o tendinta innascuta. Intreaga teologie a lui Whitehead reprezinta o abordare stiintific-empirica asupra Universului, in care incearca sa ii faca loc si lui Dumnezeu, ca factor explicativ pentru anumite fenomene naturale. Cosmologia stiintifica a jucat un rol regulator in raport cu teologia, pe baza acestei cosmologii decizandu-se ce anume este mentinut din teologie si ce trebuie eliminat. Supranaturalul, interventia sa in lume si sensul supra-firesc oferit fiintei umane au fost, bineinteles, primele sacrificate in acest proces de ajustare a teologiei la stiinta.
In teologia lui Whitehead, religia este anterioara lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu este acela care legitimeaza religia, ci religia este aceea care il descopera pe Dumnezeu. Experienta, intuitia religioasa, reprezinta datul primar; cultivandu-si si rationalizand intuitiile sale religioase, omul ajunge si la Dumnezeu. Facand din Dumnezeu un element natural, Whitehead a "dezvrajit" lumea; in Universul procesualist nu se intampla nimic extra-ordinar. Dumnezeul lui Whitehead este cu totul lipsit de relevanta soteriologica, intrucat nu ofera nicio "salvare", niciun sens superior omului, ci doar mentine in functiune procesele naturale carora le este supusa si fiinta umana. - Ovidiu Cristian Nedu
