Iubirea conjugala nu obliga pe nici unul dintre soti sa accepte neconditionat orice atitudine nepotrivita, insulta ori rautate din partea celuilalt. Nicidecum! Dar intr-o iubire crestina, in duhul Jertfei lui Hristos, sotul sau sotia care iubeste cu adevarat, hristic, nu vrea sa ajunga in Rai neinsotit de celalalt, drept care e gata de orice sacrificiu.
Astfel s-a aratat si Sfanta Tomaida, care, desi iubea calugaria, s-a casatorit, din ascultare fata de parintii trupesti, recunoscand in casatoria ei conditia unica si sigura a mantuirii sale si a celuilalt. Asumandu-si ca tel vesnicia, n-a incetat sa gandeasca: „Tinta e Raiul; si in Rai trebuie sa intram impreuna!”.
***
„Era deplin convinsa ca prin mijlocirea sotului isi asumase lupte si incercari de dragul Mirelui Hristos. Ca o martira a lui Hristos. Faclia virtutilor ei stralucea din ce in ce mai tare. Venirea Mirelui Ceresc devenea tot mai dorita. Pregatirea pentru intampinarea Lui era tot mai fierbinte. Cu cat patimea mai mult, cu atat pornirea sa de a intra in noi batalii duhovnicesti crestea. Cu cat i se puneau oprelisti dragostei fata de saraci, cu atat aceasta dragoste sporea. Cu cat i se puneau piedici iubirii de Dumnezeu, cu atat aceasta se intetea in inima ei.”
