Sfantul Petru, personaj central al Noului Testament, print al Apostolilor, cum a mai fost numit, reprezinta piatra fundamentala pe care Iisus si-a zidit Biserica Sa.
El, Simon, umilul pescar, caruia Hristos ii va schimba, inca de la prima intalnire, numele in Petru, va fi, dupa cum ni-l prezinta Evangheliile, cel mai intreprinzator din grupul celor doisprezece, ocupand o pozitie dominanta, ca reprezentant si interpret al acestora, si primul caruia i s-a arãtat Iisus înviat.
El este animatorul si conducatorul Bisericii primare din Ierusalim, pentru a se dedica ulterior activitatii de misionar mai intai printre iudei, apoi printre pagani, impunându-si autoritatea si prestigiul in determinarea orientarilor pastorale si teologice.
Cu momentele sale de generozitate si încredere, dar si cu nesigurantele si chiar tradarile sale, el ramane cel mai apropiat fiecaruia dintre noi.
Mereu iubit de Iisus, care ii va conferi un rol deosebit, instituindu-l „pastorul turmei” sale, Petru va face suprema dovada a credintei prin martiriul suferit la Roma, sub Nero.
