Sigiliile si practicile sigilare ale locurilor de adeverire din Transilvania si comitatele invecinate in secolele XIII-XIV - Alexandru Stefan

Produs al unei perioade de intensa fermentare emblematica sigiliul s-a articulat drept un instrument conex culturii scrise medievale de natura pragmatica cu rolul de a-i confirma destinatarului certitudinea ca inscrisurile carora i se alatura oglindeau vointa constatarile sau infaptuirile posesorului sau fie ca acesta reprezenta o institutie cu proiectie iniduala sau colectiva fie documentele redactate fusesera emise si sigilate exclusiv in nume propriu. In spatiul rasaritean al Ungariei medievale partial desfasurat actualmente intre granitele Romaniei contemporane cei mai prolifici emitenti ai documentelor autentificate cu sigilii au fost locurile de adeverire emergente in voievodatul transilvanean si in cateva comitate invecinate Bihor Cenad si Arad . Cercetarea de fata isi propune sa aduca in atentie elementul central care conferea vigoare actelor emanate din cancelariile acestor foruri cautand nu doar resorturile de drept prin care sigiliile lor se bucurau de autenticitate in jurisprudenta Ungariei medievale ci si schimbarile care s-au produs de-a lungul timpului si care au influentat practica sigilara specifica acestor institutii confectionarea unor noi matrice sigilare modificari si inovari ale metodelor de aplicare a sigiliilor. din Introducere