Sfantul Cuvios Neofit s-a nascut in veacul al XVI-lea din parinti crestini ortodocsi, cu frica de Dumnezeu si cu evlavie sfanta. De tanar a primit chipul ingeresc al calugariei in Manastirea Cozia si, dupa mai multi ani de ascultare smerita in obste, dorind viata desavarsita, a primit binecuvantarea staretului sau sa mearga in pustnicie. Astfel, si-a sapat o chilie in partea de apus a muntelui numit Salbaticul si acolo s-a nevoit singur in aspre osteneli si in neincetata rugaciune, primind dupa o vreme tunderea in marea schima calugareasca.
Sfantul Cuvios Meletie a trait in sihastria Stanisoarei la cumpana veacurilor al XVI-lea si al XVII-lea. Se crede ca era de loc dintr-un sat aflat in preajma Manastirii Cozia, unde a si intrat ca vietuitor din frageda varsta. Aici s-a nevoit in post si rugaciune pana in ziua in care, la rugamintile lui, staretul sau i-a dat binecuvantare sa merga la parintii sihastrii si sa se nevoiasca dincolo de Olt. Cuviosul si-a sapat o pestera in partea de sud a Muntelui Salbaticul, munte in care se nevoia si pustnicul Neofit. Acolo a ramas fericitul, a primit marea schima si s-a ostenit vreme de peste 40 de ani, slavind neincetat pe Dumnezeu si pazindu-si mintea curata de cugetele cele rele.
