Sotul etern - F. M. Dostoievski

Inima ii batea puternic incat credea ca nu va auzi pasii necunoscutului ce urca in varful picioarelor. Nu intelegea ce se petrecea dar simtea totul cu o intensitate uriasa. Ca si cum visul se confunda cu realitatea. Velcianinov era curajos din fire ii placea cateodata sa impinga dispretul pentru primejdie pana la sfidare chiarcand nu era vazut de nimeni numai pentru propria placere. Dar altceva era acum. Ipohondria de mai inainte se transformase nu mai era acelasi om. Un ras nervos inabusit ii zguduia pieptul. Prin usa inchisa ghicea fiecare din miscarile necunoscutului. Uite-l cum urca A ajuns se apleaca pe balustrada ca sa asculte abia respira iata cum se strecoara ... Ah a pus mana pe ivor apasa incearca. Spera ca este deschis Stie ca uit sa inchid usa Apasa iar Crede oare ca zavorul o sa alunece E pacat sa se intoarcaa asa cum venise nu-i asa De ce sa plece fara niciun rezultat