(Lume) – RONDEL
In lume ai fost doar un anacolut,
Sclipire de-o clipa, topita-n trecut,
Nimic nu-i, in timp, pe pamant sau in cer,
Un martor sa-ti fie la drumu-ti stingher –
Precum lumanarea tu te-ai petrecut.
N-ai fost necesar si n-ai fost absolut,
Umil, poate-un gol, undeva, ai umplut,
Lasand o mireasma curgand efemer.
In lume ai fost doar un anacolut,
Ai tras o carare prin ce-ai strabatut,
Dar urme din ea nu mai sunt de vazut,
Te-a prins nefiinta in misticu-i ger,
Si peste eoni vei ramane-un mister –
Ai fost, ai plecat, ai adus, ai cerut?
In lume ai fost doar un anacolut,
(Pasare) – Haiku
Doua fire de aer
S-au innodat intre ele –
Nodul era o pasare.
Fiintarea (ca si des-fiintarea) nu presupun nici o sfortare a fiintei, in schimb cunoasterea (in orice registru) implica o asemenea sfortare. Termenul care denumeste sfortarea fiintei intru cunoastere este studiu, fiinta umana studiaza, fie transcendentul, fie transcendentalul, adica isi „arunca” intentionalitatea (in sensul instaurat de Husserl) asupra obiectului cunoasterii. Cunoasterea in registru liric nu este calitativ diferita de cunoasterea in oricare alt registru – stiintific, teologic, metafizic –, ea implica aceeasi focalizare a fiintei asupra a ceva diferit de ea insasi, in scopul unei elucidari specifice. Eu as spune ca elucidarea mentionata este mijlocul de linistire a fiintei, fiinta cauta linistea prin elucidarea lumii, adica prin studierea ei. Volumul de fata propune o „metoda” de studiu liric al unui obiect poetic (themata poetica) – themata in cauza este examinata din 12 perspective/tehnici lirice diferite, menite, fiecare dintre ele, sa ilumineze un aspect particular al sau asa incat, prin suprapunerea palimpsestica a perspectivelor in cauza, sa se dobandeasca linistea cautata – o liniste ontologica generata de cognitia lirica.
