Sub semnul crucii redescoperirea unui simbol etern - Isabela Elena Spirea

Scrisoare catre tine, CITITORULE, oriunde ai fi...  Poate ne cunoastem, sau poate nu!... Poate gandurile mele se intalnesc si se impletesc cu ale tale pe aleile trecutului, prezentului si viitorului... Cineva e alaturi de noi, insotindu-ne, calauzindu-ne!... Si Tu simti, si Eu simt... Amandoi ne bucuram sa fim impreuna, intr-o invaluire de lumina a credintei crestine care ne salta din pacatul stramosesc, ridicandu-ne spre o lume adevarata, ideala, o lume a iubirii eterne caci, asa cum spunea odinioara Parintele Dumitru Staniloae: Pentru iubire, valoarea persoanelor e atat de mare, ca ele nu pot sa nu traiasca in veci, nu pot fi despartite definitiv. (Editura Scrisul Romanesc, Craiova, 1992). Ma gandesc acum sa-ti scriu spre a-ti face cunoscute, si tie, cele cateva scriituri ce m-au impresionat prin continutul lor referitor la LEMNUL CRUCII. S-ar putea sa nu te intereseze sau, s-ar putea, la randul tau, sa cercetezi mai mult pentru a-ti inmuia penita cunoasterii in inepuizabila cerneala a credintei si, poate, sa asterni si tu, pe hartie, pentru mine, idei si sentimente descoperite si redescoperite intr-o inima tainica, navalnica... - Isabela Elena Spirea