Teofil - Alexandru Vlad

Pentru cunoscatorii biografiei autorului Drumului spre Polul Sud, acest text care porneste de la figura deja emblematica a lui Teofil Rachiteanu, un poet productiv, retras de zeci de ani in Apuseni, nu avea sa surprinda prea mult. Montaniard pasionat fiind, se stie, drumurile lui Alexandru Vlad prin Apuseni tin deja de domeniul legendei, iar prietenia dintre cei doi e tot din aceeasi sfera a evidentei. Asa ca nu e de mirare ca autorul Aripii grifonului tinuse sa faca si-o proza din asta: aici, totul porneste de la vizita pe care naratorul, abatut de la o excursie pe munte (tot un mare amator de astfel de iesiri), o face unui prieten vechi, Teofil, la cabana lui izolata din munti. Naratiunea are aparenta unui text clasic. Felul in care e redat spiritul comunitatii pe care o surprinde — si in jurul careia Teofil graviteaza ca un amfitrion absolut —, prin descrieri naturiste graduale, alternate, care duc treptat spre destinatia finala a naratorului (casa lui Teofil) anticipeaza, deja, discret, scopul textului, „destinatia” lui finala.
Andreea Pop