Traducere din limba japoneza de Iuliana Oprina
Un pictor inca tinar si de-abia divortat se muta intr-o casa singuratica si izolata, pe virful unui munte, pe care i-o incredinteaza un amic, fiul celebrului pictor nihonga Tomohiko Amada. Boema, cu gradina si la marginea padurii, casa pare locul ideal ca tinarul pictor sa o ia de la capat, nefacind altceva decit sa picteze si incercind sa lase in urma criza de inspiratie. Numai ca, la scurta vreme, oamenii pe care ii intilneste si lucrurile pe care le descopera aici il fac sa patrunda pe un tarim in care nimic nu este intimplator, un sistem de corelatii si semne, unde raspunsurile vin pe cai nebanuite, unele fara nici o legatura cu lumea in care traim. La capatul a ceea ce pare aproape o calatorie initiatica, viata tinarului pictor ia o turnura cu totul neasteptata.
Haruki Murakami, unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani, s-a nascut in 1949, la Kyoto. A studiat teatrul la Universitatea Waseda din Tokio. Experienta de proprietar al unui bar in care se cinta jazz (reflectata in romanul sau din 1992, La sud de granita, la vest de soare) si cea de traducator al operelor lui F. Scott Fitzgerald, John Irving, Truman Capote si Raymond Carver isi vor spune cuvintul in formarea sa ca mesager al unei Japonii occidentalizate – un tinut amagitor, lipsit parca de suflet si suflu, al carui spirit stravechi pare sa fi disparut aproape in intregime. Primul sau roman, Asculta cum cinta vintul (1979), i-a adus Premiul Gunzo, fiind urmat de Pinball, 1973 (1980) si In cautarea oii fantastice (1982, distins cu Premiul Noma). In 1987 a publicat Padurea norvegiana, bestseller international, tradus in numeroase limbi si vindut in milioane de exemplare. Murakami a mai publicat volumul de interviuri Underground. Atentatul de la Tokio si spiritul japonez (1997) si romanele La capatul lumii si in tara aspra a minunilor (1985, pentru care a primit Premiul Tanizaki), Dans dans dans (1988), Cronica pasarii-arc (1994, nominalizat la prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award), Iubita mea, Sputnik (1999), Kafka pe malul marii (2002), 1Q84 (2009-2010) si Tsukuru Tazaki cel fara de culoare si anii sai de pelerinaj (2013), precum si volumele de povestiri sau eseuri Elefantul a disparut (1993), Dupa cutremur (2000), Salcia oarba, fata adormita (2006), Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga (2007), Meseria de romancier (2015) si Uciderea Comandorului (vol. 1, 2018). A fost nominalizat in repetate rinduri la Premiul Nobel.
