Urma pasilor pierduti - Virginia Buzdrug

Descriere

Poeta Virginia Buzdrug iese la rampa ca un actor grabit sa joace rol dupa rol imbracand realitatea in straie fastuoase inadins pregatite pentru a-si sarbatori viata in toata complexitatea ei cu lumini si umbre cu urcusuri si coborasuri dar de fiecare data iesind invingatoare continuandu-si travestiul vietii in diferite ipostaze. La brat cu Luna cu Luceafarul intr-un alai de stele poeta penduleaza intre teluric si inalt printre anotimpuri destramate aruncand secundele intr-un hau regenerand sfidator cautand Urma pasilor pierduti. Intr-un astfel de discurs poetic amplu pe o intindere de vreo patru sute de pagini se ambitioneaza sa spuna tot fara sa mai ascunda nimic in vreun ungher al sufletului convingandu-ne pana la urma sa-i dam dreptate. Virginia Buzdrug scrie cu ravna invitandu-ne intr-o calatorie fara sfarsit fara angoase ascunzandu-si lacrimile confesandu-se cu o luciditate dezarmanta. Ne priveste cu indrazneala isi pune pe tava trairile constienta ca viata e ultima carte care trebuie traita pana la ultima fila Deschid ochii dimineata simt ca m-am nascut din nou si mi se pare ca viata am primit-o drept cadou Cand . Ravnind splendoarea poeta este avida de fastuos de straie noi cauta lumini stralucitoare ziua in amiaza mare razele sa incalzeasca sa patrunda-n larga zare . Cand Cautandu-si confortul psihic intr-un carpe diem poeta se disculpa pentru asa-numitele insomnii evadand in vis. Nu intamplator volumul se deschide cu poemul Mi-am permis sa visez. Continuand pe aceeasi idee a refugiului in vis poeta isi deruleaza calatoria imaginara Sub cerul plin de stele visele sa-mi impletesc insa implinirea este posibila doar printr-un zbor chagallian pe deasupra caselor plonjand intr-un eden intr-o gradina cu flori cuprinzand in brate Luna-n vis Doamne cat e de frumoasa viata scursa-n Paradis . Viata ii apare ca un caleidoscop pe un pat de flori mi-asterne un cearsaf plin de culori si ma-nalta apoi spre nori . Nedumerire Cu aceeasi luciditate poeta compune scenariul unui cotidian invins invocand cu nostalgie spatiul rural de altadata cu valori traditionale perene in contrast cu realitatea de astazi dezbracata de frumusete insa o face cu amaraciune nerecurgand la un registru stilistic acid acuzator ci doar constata cu amaraciune surparea valorilor cautand solutii de a da un sens vietii sale prin evadare in vis intr-un spatiu imaginar astral unde totul pare sa se incarce de frumusete si de vraja Lunii. Demersul estetic al Virginiei Buzdrug este acela de a-si juca rolurile vietii sub al meu cer instelat chiar pe-a noptii vrajitoare alaturi de Luna si de Luceafar asteptand sa se deruleze spectacolul vietii Si se pregatesc de scena Sa deschida larg cortina Greierasul cu pricina Cu vioara lui straveche a inceput a concerta. Concertul noptii In acest spectacol plin de fast poeta creeaza o trapa intunecoasa ca si cum ar smulge valul de purpura si aur peste tarana cea grea un vers eminescian in spatele caruia se ascunde poeta uitand de toate. Cu aceeasi luciditate poeta isi exprima raspicat deziluzia pe care o traieste intr-o societate nedreapta. In aceasta ipostaza de tribun fara rezerve de pe aceeasi scena lasa sa se vada culisele aratand cu degetul parca usile inchise unde se fac si se desfac legi unde cei de la putere devin mici dumnezei sfidand si adunandu-si averi intr-o societate in care predomina nonvalorile dar in acelasi timp asistam la neputinta omului simplu de a iesi din ghearele saraciei si ale devalorizarii. Tendinta aceasta de a oferi umbrele si luminile unei vieti traite ca spectacol este intalnita de la un capat la altul al volumului Urma pasilor pierduti. Exista un amestec de registre stilistice un amalgam de iluzii si deziluzii totul pare a fi cioplit din contraste din alb si negru trairi contradictorii dar la fel de puternice si de autentice. Dar continuandu-si confesiunea poeta iese din acest balast cotidian cautand o compensatie pe care o gaseste prin evadarea in vis construindu-si ipostaze lirice incarcate de sublim de candoare de traire autentica a vietii la scena deschisa Din frunza ruginie a nucului batran mi-am incropit o rochie de toamna Iar cand imbrac parfumul in plaman Patrunde ma ridica ma recheama Din florile ce-si leapada petala Cununa-mi fac s-o port in nopti de vis Cand toamna vrea sa-si schimbe iar vestala Sa pot zbura iar ca un ibis . O pagina de carte Credem ca aceste doua strofe sunt o profesiune de credinta un nucleu poetic de la care iradiaza in cercuri concentrice culorile unei vieti vazute ca un curcubeu. Evadarea in natura in acordurile muzicii clasice precum cea interpretata de Andre Rieu si Clayderman par a fi solutii compensatorii pentru uratul vietii cotidiene. Poeta ofera infinite cai de a gusta din plin bucuria de a trai in mirajul naturii a bea din stropi de roua soarele zambeste trilul pasarilor acordurile sfioase sau rascolitoare ale vantului primavara incarcata de flori vara blanda toamna aramie toate trec prin sufletul poetei. Starea de dor traverseaza poemele de la un capat la altul al cartii caci cautarea pasilor pierduti poate fi o metafora pentru cautarea iubirii C-as vrea s-o tin la mine sa se regenereze s-o fac sa nu mai plece nicicand din viata mea La capatul luminii sa am ce arata Pata de culoare Acelasi zbor chagallian revine ca un laitmotiv in mai multe poeme fiind tot o cale de vindecare in acordurile rapsodiei lui Enescu sau ascultand Valurile Dunarii sau secvente din arii din opere celebre. Discursul liric al poetei Virginiei Buzdrug este amplu cuprinzator nu-i scapa nimic din maruntisurile vietii care se deruleaza ametitor fie intr-un balans cotidian in care oamenii par niste marionete fie in astral prin zbor si evadare in vis. De cele mai multe ori discursul este colocvial intr-un registru ludic cu rima jucausa ce ne aminteste de idilele lui George Cosbuc alteori tonul este melancolic cu versuri lungi sugerand o hora existentiala cu miscari lente si ametitoare compusa din lumini si umbre cum pare a-i fi destinul avatar ratacind pe urma pasilor pierduti. Emotionante sunt poemele din finalul volumului incarcate de o latenta neputinta intr-un efort de a se regasi in lumina Lacrimi reci scutura cerul Pe pamantul de clestar Ma lovesc parca pe mine Sub un cer autumnal Ma fortez sa tin cararea Nu stiu daca reusesc Ma lovesc de zidul noptii Intuneric fara somn Ploua iar . Cu un ultim efort poeta cere indurare poeziei singura care o izbaveste de amarul vietii. Este ipostaza unui eu zburdand prin lume ca un fluture nauc izbindu-se de intuneric dar iesind mereu la rampa in lumina reflectoarelor ca un actor grabit dezvaluind frumusetea lumii culorile ei privind-o printr-un caleidoscop fiind singura cale de sublimare a vietii.

Specificatii

Brand	Letras
Anul publicarii	2022
Numar pagini	390
Format	130x200

Recenzii

Honeypot

Nume

Descrie experiența ta cu produsul

Trimite

Trimite

Informatii

Imaginile produselor de pe site au caracter orientativ si sunt afișate cu titlu de prezentare. Depunem toate eforturile necesare pentru a ne asigura că informațiile pe care vi le oferim sunt corecte și complete, însă va rugăm să consultați întotdeauna ambalajul produsului. Producătorii pot modifica ambalajul fără o înștiințare prealabilă, astfel că nu suntem răspunzători de eventuale diferențe (culoare, formă, aspect) între imaginea afișată pe site și cea a produsului livrat.