Vagoane de metrou - Dan Danila

Poetul autentic in drumul sau spre deplina implinire ce alterneaza intre chin onticul dereglat din legaturile sale cele mai intime si virtute asumare vocationala cu stropii unor rare si neasteptate seninatati isi sopteste deseori strident ortul de firea lucrurilor si a lumii in care se cauta si nu se regaseste. Grav ca o orga uitata intr-un turn parasit viciat de zglobiul sunet al unei viori pulsand din tufisul nesatioaselor intamplari ale Sinelui el isi disciplineaza tumultul cu un calm fictiv din care pare a se contura profilul unui portret profetic. Iata cateva ganduri ce ma viziteaza de doua decenii de contact neintrerupt cu poezia lui Dan Danila m-a sedus la el un setos neastampar de interogare a cuvantului cu mana si privirea unui artist ce-si cauta frematand liniile unui contur plastic figural ori peisagistic la temelia unei logodne cititor veghetor la nuante cu experientele toropitoare ale unora dintre cei mai exemplari si fascinati poeti universali de la Villon la Baudelaire de la Rilke la Trakl pe care i-a mutat si in limba sa cu un elan pe care doar travaliul sau creator l-a putut egala. De aceea pentru el Cand scrii poezii Nu inseamna ca e pace fiindca ochiul lui un ochi al ciclonului se trezeste ca un vulcan revarsand departe caiete cu insomnii mai ales cosmaruri as adauga eu iar ceea ce cu adevarat disimuleaza totul - intimitatea sa si tot ceea ce mai pretinde sa existe. Un act de veghe si supraveghe ca supravietuire in contul secret al Cuvantului. - George Popescu