Primind chipul ingeresc al calugariei, Cuvioasa Casiana a ajuns stareta a manastirii ctitorite de ea, vietuind in postiri, privegheri si rugaciuni neobosite, dar desfasurand si o insemnata lucrare de ajutorare a celor lipsiti si bolnavi.
Deoarece imparatii bizantini din acea vreme erau luptatori impotriva cinstirii sfintelor icoane (iconomahi), Sfanta Casiana a fost neclintita in pastrarea dreptei credinte si a purtat grija de cei prigoniti, ajungand ea insasi sa rabde patimiri pentru cinstirea icoanelor.
Totodata, din inspiratie dumnezeiasca, a alcatuit rugaciuni si cantari bisericesti, pentru care este cea mai cunoscuta femeie imnograf (scriitoare de cantari) si melod (compozitoare de melodii pentru sfintele slujbe) din istoria Bizantului.
In afara cantarii din Sfanta si Marea Miercuri, Doamne, femeia ceea ce cazuse…, Cuvioasa a alcatuit si alte multe Sithiri la Nasterea Domnului, la Buna Vestire si la unii sfinti, dar si Canoane, precum Canonul Utreniei din Sfanta si Marea Sambata si altele. Totodata, se pastreaza de la ea un numar de 261 de epigrame in care lauda virtutile si mustra viciile.
