Manastirea de la Cernica era una dintre multele manastiri ce inconjurau Bucurestiul si era renumita pentru viata ascetica a calugarilor vietuitori, care l-au avut ca parinte duhovnicesc pe Sfantul Cuvios Gheorghe. Pragul le era deseori trecut de locuitorii orasului, care cautau liniste sufleteasca si sfat parintesc de la monahi.
Cand in familia Antonescu din mahalaua Sfantul Visarion din Bucuresti a venit pe lume al patrulea copil, in ziua de 7 octombrie 1787, nimeni nu a stiut ca micul Constantin va deveni staretul Manastirii Cernica, apoi episcop si va conduce Biserica lui Hristos din scaunul episcopal de la Ramnic.
Parintii sai, Antonie si Filofteia, i-au ales pruncului nas de seama. Luxandra Vacarescu, sotia banului Barbu Vacarescu, l-a adus inaintea lui Dumnezeu pentru a fi botezat in Biserica Sfantul Visarion si a fost martora a adevaratei credinte a parintilor lui.
Linistea manastirilor inconjura forfota de pe ulitele orasului, traversate de negustorii care faceau comert. Printre ei, copiii oamenilor mai instariti isi faceau loc pentru a merge la scolile ridicate in preajma bisericilor. Micul Constantin li s-a alaturat si incepuse plin de bucurie sa desluseasca tainele cartilor, spre intelepciune si apropierea de Dumnezeu…
