„Cand se afla la Manastirea Antim, era nelipsit de la sfintele slujbe si venea in intampinarea credinciosilor cu timp si fara timp. Adesea, pana noapte tarziu, asculta cu multa rabdare spovedaniile, impreuna patimind cu poporul lui Dumnezeu. Cuviosul indemna totdeauna pe ucenicii sai sa fie ascultatori de duhovnici si de ierarhia Bisericii, pastrand unitatea bisericeasca si buna randuiala.
Slujirea sa preoteasca vie, predicile rostite din inima, sutele de botezuri, cununii si convertiri, formarea multor tineri si viitori clerici vrednici, precum si ajutorarea nenumaratilor oameni sarmani, au facut din Manastirea Antim o icoana vie a Ortodoxiei, iar din Parintele Sofian unul dintre cei mai cautati parinti duhovnicesti ai tarii, pentru care Cuviosul Arhimandrit Cleopa Ilie, l-a numit Apostolul Bucurestilor.
Incarcat de ani si de neputintele varstei, pe care le rabda in tacere si rugaciune, dar mai ales plin de multe roade duhovnicesti, Cuviosul Staret Sofian s-a mutat la Domnul, cu pace, in chilia sa de la Manastirea Antim, in ziua de 14 septembrie 2002, la sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci.”
