In anul 1944, Cuviosul Serafim a fost numit staret al Manastirii brancovenesti de la Sambata de Sus, nevoindu-se in aceasta ascultare timp de 10 ani, in vremurile de inceput ale regimului comunist potrivnic Bisericii.
Pe langa buna chivernisire a celor din afara ale manastirii, Cuviosul Serafim a asezat in buna randuiala si cele dinlauntru ale monahilor si ale fiilor sai duhovnicesti. Ca un bland povatuitor, odihnea sufletele cu dulceata cuvintelor sale si stingea arsita necazurilor cu apa cea vie a rugaciunilor sale. Indemna pe toti, prin cuvant si prin fapta, ca „din toate ale noastre sa se arate ca Hristos este intre noi si in noi”. Asa se face ca multime mare de credinciosi il cautau pentru spovedanie, rugaciune, indrumare si binecuvantare.
Astfel, s-a aratat ca icoana a smereniei si a iubirii de Hristos, chip al blandetii, iubitor de aproapele si cald povatuitor, daruri izvorate din lucrarea cea tainica a rugaciunii in inima sa. Cu statornicie, s-a jertfit, vreme de jumatate de veac, in Manastirea de la Sambata de Sus pana la trecerea sa la Domnul, in 20 decembrie 1990.
Pentru ale lui sfinte rugaciuni, Hristoase Dumnezeule, miluieste-ne pe noi. Amin.
