VIS VERTICAL
Doamne, cum este posibil?
Sa fiu, oare, fericit?
Ratacesc prin Cai Lactee
Dinspre zori spre asfi ntit!
Treaz ori de adorm, imi pare
Ca, mereu, e ’naltul vis
Care ma arunca, simplu,
Pe versanti din Paradis…
Simt ca toata omenirea,
De la Facere incoace,
E doar un decor prozaic,
Care face si desface,
Cand, pe scena mea interna,
Pasii ei rasuna plin,
Tot privind, fara oprire,
La siajul sau divin…
Toate stelele mi-asculta
Monologul despre dor,
Stranse-n abundenta noptii,
Mai ceva ca un sobor,
Sunetele se asaza,
Maculand un portativ,
Si-mi vorbesc despre articol
Doar in cazul genitiv.
Uvertura la concertul
Performat de heruvimi
Umple astazi Universul
Cu un vals in trei patrimi…
…………………………………….
Doamne, fa-ma sa fiu vesnic
Si acorda-mi harul viu,
Nu-mi ajunge infi nitul,
Despre ea, sa-ncerc sa scriu…
