Vulpoiul si tomtele - Eva Eriksson

Intr-o seara de iarna un vulpoi pleaca sa caute ceva de mancare. Stie bine unde trebuie sa se duca in satul oamenilor care au case frumoase cu gradini care acum dorm sub zapada si mai ales cu cotete pline de gaini rotunjoare. Aha uite aici un loc numai bun de scotocit. Dar tomtele care pazeste casa si animalele din curte nu doarme asa ca vulpoiul nu se alege cu nimic. Totusi unui vulpoi i se face foame uneori tomtele stie asta. Ce-ar fi sa imparta amandoi castronul cu terci de ovaz pe care ca in fiecare seara i l-au lasat copiii din casa Pai bine sa-l imparta. Vulpoiul e de acord. Ce frumos si ce educativ am spune daca n-am sti cat de mult ii place lui Astrid Lindgren sa puna in povestile ei un mic sambure subversiv care sa ne clatine ideile de-a gata atat de comode. Vulpoiul e vulpoi. Mai vedem noi raspunde el cand tomtele casei ii spune ca nu are voie sa fure gaini. Cum vine asta Nu e pedepsit Ce e bine si ce e rau Iata cateva intrebari bune pentru o seara frumoasa de iarna pornind de la o poveste nu-i asa atat de simpla Personaj din folclorul scandinav tomtele in suedeza tomte este pazitorul credincios al oricarei gospodarii in special al copiilor si animalelor. Nu e nici spiridus nici elf nici gnom. Singuratic si morocanos tomtele iese numai noaptea. Multi se lauda ca l-au vazut dar probabil i-au zarit doar scufia rosie sau barba alba pe la coltul casei ori au visat. Drept multumire ca ii ocroteste si ca sa-l imbuneze oamenii ii lasa seara un castron cu terci de ovaz.