Scris sub forma de jurnal si publicat in 1933, Adela e considerat unul dintre cele mai bune romane de analiza psihologica ale literaturii noastre. A fost conceput in perioada in care reverberatii ale romanului modernist din Occident se simteau inca si la noi.
Adela e una dintre multele carti in care personajul principal feminin exista aproape doar ca proiectie a imaginatiei sau ca anexa a celui masculin.
Acesta nu e un roman de dragoste. Pentru ca nu propune o imagine reala a iubirii, fie ea si neimplinita, si pentru ca lipseste total intelegerea partii feminine, pe care doar o ghicim.
E important, macar pentru noile generatii de cititori, ca romane precum cel de fata sa fie citite intr-o cheie care sa-i ajute sa descifreze anumite stereotipuri privitoare la feminitate care s-au perpetuat si care, in prima jumatate a sec. al XX-lea, reprezentau norma.
