Fram, ursul polar - Cezar Petrescu

„Fram, ursul polar e o poveste cam trista, dar e scrisa totusi pentru copii; si e izvorata dintr-un sentiment de mila pentru un pui de urs intalnit la o menajerie“ (Cezar Petrescu).

Roman clasic, ce poate fi asezat la loc de cinste nu numai printre scrierile gazetarului, nuvelistului, romancierului, dramaturgului si traducatorului Cezar Petrescu, ci si in literatura pentru copii din Romania, Fram, ursul polar a vazut pentru prima data lumina tiparului in anul 1931.
Romanul ne face cunoscuta povestea unui urs alb, bland si glumet, care poarta numele navei folosite de omul de stiinta si exploratorul norvegian Fridtjof Nansen in expeditiile sale si care isi traieste cea mai mare parte a vietii la Circul Strutki, unde este principala atractie.
Fram este inteligent si stie sa se faca placut. Nu are nevoie nici de imblanzitor, nici de cravasa. Intra singur in arena, in doua labe, saluta in dreapta si in stanga, dupa care isi incepe singur programul. Este vedeta, favoritul celor mici, care ii urmaresc prestatia cu rasuflarea taiata.
Rapit gheturilor polare pui fiind, Fram va simti, dupa reprezentatia de adio a circului, dorul de locurile natale, ceea ce va duce la trimiterea lui acasa, printre gheturi. Odata ajuns insa aici, Fram isi da seama, treptat, ca nu se poate adapta mediului. Felul sau de a fi il impiedica, de exemplu, sa fie violent, asadar, nu poate vana. Pentru a-si procura hrana, ursul recurge la giumbuslucurile invatate in anii petrecuti la circ. Rivalii sai, obisnuiti cu taramul inghetat si cu vanatoarea, raman uimiti de miscarile facute de ursul-circar si nu stiu cum sa reactioneze. Pana la urma, speriati, neintelegand ce li se intampla, isi abandoneaza vanatul, asigurandu-i lui Fram, fara voia lor, resursele necesare supravietuirii intr-un mediu deloc propice unui animal neobisnuit sa traiasca in conditii vitrege.
Incercarile lui Fram de a se obisnui cu viata la Pol esueaza, astfel ca, atunci cand eroul romanului are ocazia, profita de prezenta umana si se foloseste de oameni pentru a se intoarce in lumea civilizata, acolo unde animalul aproape umanizat se simte acasa.