Vazuta ca o prelungire pentru prima carte, Alice in Tara Oglinzilor este de fapt o productie romanesca autonoma. Desigur, ne intalnim tot cu Alice, tot cu rasturnari de situatie si dezechilibrari ale firescului, dar senzatia de confuzie si evaziunea sunt mult mai puternice. Gasim acel nonsense (atribuit popular englezilor), care impinge logica pana la granitele sale formale; […]
Daca acceptam totusi idea prelungirii este pentru ca tonul autorului este acelasi, oferind doar aparnt aventurilor acestei fetite curioase spatiu de manevra autonomy. De fapt, aici e paradoxul care favorizeaza trecerea dinspre conventie spre: regulile unui joc de sah.
Pasiunea pentru matematici a lui Lewis Carroll este afirmata intr-un mod mult mai explicit decat in primul roman, si este provocator intelectual sa descoperi cu cata imaginatie regulile si piesele de sah sunt integrate in naratiune.
Lucian Pricop
