In romanul sau de debut, care aminteste de opera scriitorului francez Edouard Louis, Marek Torcik ne conduce intr-o calatorie captivanta prin labirintul propriilor amintiri, evocand experienta unei copilarii si adolescente petrecute intr-o familie dezbinata dintr-un orasel industrial conservator.
Sa uiti e deseori mai complicat decat sa-ti amintesti, se gandeste autorul-protagonist atunci cand un apel telefonic ii anunta moartea bunicului. Odata intors acasa, intr-un mediu care pedepseste diferenta, de unde s-a zbatut din rasputeri sa scape, e coplesit de un val de amintiri. Asa se face ca pornim alaturi de el pe drumul descompunerii minutioase a memoriei, ca atunci cand rasfoim un album, uitandu-ne la fotografii vechi si cautand detalii care adesea dezvaluie mai mult decat ceea ce este evident la prima vedere. Povestile despre viata mamei sale, a tatalui si a bunicului, despre hartuirile suferite la scoala, alcoolism si ranile pe care le lasa in urma saracia sunt tot atatea incercari de a face, in sfarsit, pace cu un trecut marcat de precaritate si suferinta.
