Roman semiautobiografic, Amintiri din Casa mortilor prezinta, prin intermediul relatarilor lui Alexandr Petrovici Goriancikov, descendentul unei familii de nobili, mosieri din Rusia Centrala, osandit la o pedeapsa de zece ani de munca silnica, ororile inchisorilor din Siberia, cruzimea paznicilor si bestialitatea unor prizonieri in stare de cele mai groaznice crime. In acest infern, exista insa si suflete curate, capabile sa se ridice deasupra mizeriei si a degradarii.
Opera esentiala a literaturii concentrationare, cartea a constituit o revelatie pentru societatea rusa reformista, dornica de a condamna nedreptatile regimului lui Nicolae I, concluzia la care ajunge Dostoievski fiind aceea ca existenta inchisorilor este un fapt tragic atat pentru prizonieri, cat si pentru Rusia.
„Am citit Casa mortilor. Uitasem multe din ea si am recitit-o; nu cunosc o carte mai buna in toata literatura noua, incluzandu‑l pe Puskin. Nu tonul, ci punctul de vedere este uimitor, sincer, natural si crestinesc. O carte buna, convingatoare. M‑am delectat ieri toata ziua cu ea, cum nu m‑am mai delectat de mult. Daca‑l vedeti pe Dostoievski, transmiteti‑i ca‑l iubesc.” Lev Tolstoi, scrisoare catre N. N. Stahov
