Basme romane - G. Dem Teodorescu

„Pasind inainte, merse, merse si iar merse in drumul zmeului mijlociu, pana dete de-o apa si mai mare, peste care trecea un pod de argint. N-apucase sa se opreasca, cand buzduganul vajai ca vantul. Deodata-l prinse din zbor si-l azvarli inapoi cale de trei conace, iar dansul se piti sub pod ca si intaia oara. De abia-ncepea sa se odihneasca si s-auzi huietul zmeului, care venea si venea ca un nor verzui. Cand sa treaca podul, calul se poticni cu amandoua picioarele si sforaind se trase-ndarat, ca-i mirosise a om de pe taramul allalt. Zmeul se turbura si zise:
                 - Hii! Cal de zmeu,
                 de paraleu!”