Mama pinguin e grozav de suparata si tipa tare, tare la micul pinguin...
Este o carte care contribuie la dezvoltarea emotionala, scrisa cu empatie atat fata de vulnerabilitatea copilului, cat si fata de fragilitatea parintelui.
Avem nevoie si de carti care nu se feresc de imperfectiunile vietii de familie. Cand tipa mama (titlul original: Schreimutter) de Jutta Bauer este o bijuterie a literaturii pentru copii. Cu ilustratii minimaliste si un text extrem de concentrat, cartea abordeaza un subiect dificil: furia parentala si impactul ei asupra copilului.
Povestea incepe brusc: o mama pinguin tipa atat de tare la puiul ei, incat acesta se „sparge” in bucati, iar partile corpului sau zboara in toate colturile lumii (capul ajunge in univers, corpul in mare, aripile in jungla). Ceea ce urmeaza este o metafora vizuala si emotionala profunda a traumei si a procesului de vindecare. Mama puiului de pinguin calatoreste pe tot globul pentru a aduna piesele pierdute, le coase la loc cu grija si, cel mai important, isi cere iertare.
Care sunt principalele teme din aceasta carte?
Copiii mici resimt furia adultilor ca pe un pericol urias. Faptul ca puiul de pinguin se dezintegreaza este o reprezentare a sentimentului de confuzie si frica. Cartea ii ajuta pe copii sa dea o forma si un nume acestor emotii coplesitoare.
Mama pinguin nu asteapta ca puiul sa se refaca singur. Ea depune un efort imens pentru a-l cauta, a-l reintregi si a repara ceea ce a stricat. Copiii vor intelege ca, atunci cand lucrurile se strica in relatiile de familie, adultii sunt cei care de obicei preiau initiativa.
Un simplu „iarta-ma” rostit din inima de catre un parinte are un efect magic asupra unui copil. Povestea demitizeaza ideea ca adultii sunt perfecti si subliniaza ca iubirea adevarata inseamna sa iti asumi greselile.
Iubirea parentala este neconditionata. Chiar daca mama s-a infuriat si a tipat, iubirea ei pentru pui nu a disparut.
