Candva dupa izgonirea din Paradis - Dumitru Popescu

Descopereau ca traiesc ceva similar iubirii fara a fi de buna seama iubire. Isi vin in intampinare cu gingasie si tandrete si cu o enorma dorinta de a surprinde un strop de fericire in ochii celuilalt. Fraternizeaza in reproducerea ritualului iubirii. Prin urmare iubire sintetizata in laborator ca o serie de substante tamaduitoare menite sa salveze oameni aflati in suferinta. Iubire ca panaceu al bolilor de decrepitudine al singuratatii de senectute al slabirii imunitatii morale. De unde gasisera ei dintr-odata aceste resurse fara de care nu te poti arunca intr-o simbioza mai ales cand nu preexista sentimentul catalizator veritabil Combustia sufleteasca si trupeasca se producea la presiunea disperarii Isi pune fiecare in joc intuitiile reflexele virtutile neconsumate pastrate ca prin minune intr-o pestera a fiintei Au tasnit de acolo prin simpla declansare a ardoarei si vointei sensibilitate afectiune calinitate dorinta putere de daruire si de absorbtie a esentelor vitale Daca ar veni in aceasta suita si iubirea originara pasiunea dependenta psihica si biologica daca toate aceste valori pe care si le-au resuscitat s-ar aglutina si ar capata har cosmic