Romanul Cea aleasa este o utopie frumoasa, cu o structura atipica, evoluand in absenta unui conflict puternic si al unui deznodamant plauzibil. Cu atat mai mult suscita interes, cu cat acest mod de scriitura deschide mai multe cai de interpretare la nivel cognitiv. Exista totusi un fir epic care se dizolva in candoarea gandurilor pure, a sinceritatii simtirii, a valorilor umane intrinseci, drept componente sufletesti infuzate de lumina, de bucurie si zambet, insemnele bunatatii si ale echilibrului interior.
Demersul prozastic al lui I. D. Cristian este sustinut de ideea ca omul isi poate stapani viata prin puterea mintii, capabila sa ajunga unde „nici cu gandul nu gandesti”, iese din timpul subiectiv, leviteaza si se lasa purtat de vis, descoperindu-se pe sine, dezvaluind si atributele perfectiunii umane.
—Elena Netcu
