Cel mai iubit dintre pamanteni ramane romanul aspiratiei implinite; el este testamentul literar al lui Marin Preda si, cum bine remarca Nicolae Manolescu, in cronica sa din anii ’80, o carte cum nu se scriu doua intr-o epoca... In fapt, acest roman este cea mai complexa si cea mai valoroasa scriere dintr-un gen fecund in anii regimului totalitar, si anume „romanul obsedantului deceniu“, adica acel roman cu miza politica virulenta care, sub pretextul descrierii ororilor din anii ’50, reprezenta o cronica sumbra a intregului sistem opresiv.
Asa cum a observat inca de la inceput critica, Cel mai iubit dintre pamanteni reprezinta un roman total: roman de meditatie politica, eseu ideologic, roman de dragoste, roman al unui destin, al mediului intelectual, roman carceral etc. Eugen Simion socotea aceasta scriere „romanul unei mari constiinte“, apartinand „unui mare prozator care judeca fara partinire, fara mistificatie [...] o istorie in care fortele se confrunta in chip dramatic“.
Oana Soare
Personajele din Cel mai iubit dintre pamanteni pot exista in fiecare dintre noi. Dramele, iubirile, implinirile, dezamagirile eroului cartii parca le-am trait si noi o data.
Alexandru Preda
Referinte critice din Nicolae Manolescu, Lucian Raicu, Ovid S. Crohmalniceanu, Mircea Iorgulescu, Valeriu Cristea, Cornel Ungureanu, Eugen Simion, Alex Stefanescu, Ion Simut, Claudia Daboveanu, Nicolae Turtureanu.
