Cenusa din ornic - Dumitru Popescu

De ce ai fugit de pedeapsa Te facusesi de cremene. Daca nu toata partea de suflet ce trebuia intoarsa cu fata spre inceputuri. Ce greseala enorma sa ma asiguri ca ai platit fara sa platesti Sa refuzi sa-ti achiti datoria acum sub ochii mei avizi nerabdatori dispusi sa accepte si o rascumparare tarzie oricat de tarzie A ne retrai trecutul impreuna insemna cum vezi a ne infiora de groaza pentru ce faptuisem unul impotriva altuia si fiecare impotriva lui insusi a recunoaste deschis ca mintile ni se ratacisera ca am fost pacatosi rai nesimtitori flusturatici frivoli si ca necazurile ce se abatusera asupra noastra le meritam din plin cum meritam orice lovitura a soartei mania ei turbata. Retrairea nu insemna sa ne mandrim cum faceai tu cu asceze inventate. Nu insemna sa ne drapam in faldurile unor false virtuti manastiresti. Dimpotriva cerea sa smulgem de pe noi tot ce acoperea si ascundea privirilor celuilalt plagile hidosenia vietii gresite terfelite aiurea prin locuri sordide opuse firilor noastre idealurilor noastre dreptului nostru la fericire adevarata. Fiecare noua dezvaluire imi confirma ca ai tras chiulul destinului si implicit ca m-ai trisat. Tacit si expres mi-ai cultivat incredintarea ca fata de soarta si fata de mine esti chit. Aceasta a fost crima ta. Ai sperat ca ma poti insela. Ai avut superficialitatea sa-ti inchipui ca vei stapani sufletul meu cu mainile netrecute printr-un foc purificator. Dumitru Popescu Cenusa din ornic