Crima de pe Strada Operetei - Lucian Badea

Eram in clasa I cand am vazut primul cadavru. Asta s-a intamplat intr-o dimineata, cand mergeam spre scoala.
 
Ninsese, dar nu mult, numai o fulguiala care nici n-a acoperit cadavrul care zacea, la intersectia strazilor Toamnei si Primaverii, cu fata in jos si cu un cutit intre omoplati. Cineva aruncase peste el un tol vechi, dar vantul, care prinsese sa sufle in racoarea diminetii, il daduse laoparte. Nu mai era nimeni.
 
M-am apropiat si am incercat, infiorat de ceea ce vedeam, sa-i deslusesc chipul. N-am reusit. Atunci am auzit pasi si o voce care spunea: „Trebuie sa vina criminalistii, i-am anuntat.” Intersectia era luminata de un bec stradal. M-am tras in umbra lui. Nu voiam sa fiu vazut. Nu dupa mult timp am auzit zgomot de motor si doua masini au oprit in apropiere.
 
Au coborat oameni. Am pandit un moment si am plecat cu pasi marunti, apoi am rupt-o la fuga. Toata dimineata m-am gandit numai la omul acela, intrebandu-ma cine si de ce l-a ucis. Si acum ma intreb la fel de cate ori vad sau aud de vreun asasinat. De ce? Dumneavoastra va intrebati?